you pick up a book

I look at these books. Through the window I can see the forest, the dark mass of trees leaning against the night. It’s December, late afternoon. I’m expecting nothing. I’m expecting no one and that, no doubt, is the true formula of waiting: Nothing. No one.

The child, the reader, is trapped in the sleepless apprenticeship of life in society, bound within a generalized stupidity by the constant obligation to speak and to answer “present”; for there are questions, there are calls, always, which do not stop, which do not cease from tormenting the silence that sleeps deep within the reader, that beautiful silence, a sleep-walking silence. The joy of withdrawing: you open a book, you are done with solicitations and company of any kind, with any sort of random obligation. There is a purification: you pick up a book. You enter a dream. Purification.

Reading, not to know, not to learn or accumulate or compile or acquire. No, none of all that. Reading, rather, to forget, find freedom, lose something, lose yourself. To be alone again, infinitely alone.

So alone that you will never be alone again.

Christian Bobin

.

reading & life

There are many ways of living, and reading is one of them . . . When you are reading you are living, and when you are dreaming you are living also.



—J.L. BORGES, answering an interviewer who asked if he did not regret having spent more time reading than living


People say that life is the thing, but I prefer reading.
—LOGAN PEARSALL SMITH

Although death is certain

Rebecca Campbell - WHODUNNIT?


" We never stop reading, although every book comes to an end, just as we never stop living, although death is certain."


(Roberto Bolano)

Viitorul

"De câte ori stătuserăm noi faţă în faţă, la măsuţa asta, înaintea unor ceşti cu ceai negru, tare şi fierbinte? Aveam să stăm din nou mâine, peste un an, peste zece ani... Clipa aceasta avea dulceaţa unei amintiri şi bucuria unei promisiuni. Câţi ani aveam noi, treizeci sau şaizeci? Andre încărunţise devreme (...) privirea mea nu-i recunoaşte vârsta. O viaţă lungă, presărată cu râsete, lacrimi, furii, îmbrăţişări, mărunţişuri, tăceri, elanuri, ba chiar uneori mi se pare că timpul nici nu s-a scurs. Viitorul se întinde încă la infinit."

(Simone de Beauvoir, "Vârsta discreţiei" în Femeia sfâşiată)

sa ne patrundem de misterul lucrurilor

Bineinteles, indiferent cat de percutant, de admirabil sunt analizate si discutate un roman, o piesa muzicala, un tablou, vor exista intotdeauna minti care raman goale si siri ale spinarii care nu se infioreaza. "Sa ne asumam misterul lucrurilor" - spune atat de melancolic Regele Lear, pentru sine si pentru Cordelia - este si sugestia mea pentru oricine ia arta in serios. Unui om sarac i se fura haina (Gogol "Mantaua"); un alt biet om este preschimbat intr-un gandac (Kafka "Metamorfoza") - si ce daca ? Nu exista nici un raspuns rational la "Si ce daca ?". Putem lua deoparte nuvela, sa vedem cum se potrivesc bucatile, cum o parte a modelului raspunde alteia; dar trebuie sa aveti in voi o celula, o gena, un germene care va vibra la senzatii pe care nu le puteti nici defini, nici trece cu vederea. Frumusete si compasiune e formula cea mai apropiata de o definitie a artei. Unde exista frumusete exista si compasiune, pentru simplul motiv ca frumusetea trebuie sa 

moara: frumusetea moare intotdeauna, metoda moare cu materia si lumea moare cu individul. Daca Metamorfoza lui Kafka impresioneaza pe cineva mai mult decat o fantezie entomologica, atunci il voi felicita pentru ca se alatura randurilor cititorilor buni si foarte buni.

Vladimir Nabokov, Curs despre Metamorfoza lui Kafka



.

Cele treisprezece feluri de a privi o mierlă

Nimeni nu poate vedea adevărul. Pentru că te orbeşte. Priveşti şi vezi doar o parte din el. Altcineva îl priveşte şi vede o parte oarecum diferită a lui. Dar, luate împreună, adevărul se află în ceea ce au văzut, deşi nimeni n-a văzut întregul adevăr (...) Aşa cum aţi spus, e vorba de treisprezece feluri de a privi o mierlă. Dar adevărul iese la iveală atunci când cititorul a parcurs toate cele treisprezece feluri în care te poţi uita la o mierlă, şi atunci el obţine propria imagine a mierlei, a paisprezecea, care, îmi place să cred, e adevărul.

William Faulkner

reading

What we believe a book to be reshapes itself with every reading. Over the years my experiences, my tastes, my prejudices have changed: as the days go by, my memory keeps re-shelving, cataloguing, discarding the volumes in my library; my words and my world - except for a few constant landmarks - are never one and the same -

Alberto Manguel, in A Reader on Reading