never short sentences

"… the short sentence is artificial – we use almost never short sentences, we make pause, or we hold on a part of a sentence end …but this characteristic, very classical, short sentence – at the end with a dot – this is artificial, this is only a custom, this is perhaps helpful for the reader, but for only one reason, that the readers in the last few thousand years have learned that a short sentence is easier to understand, this is also a custom, but if you think, you almost never use short sentences, if you listen …
This is not only when writing, when thinking, … in daily life – if you are in a bar, and if you drink with somebody – your friend, your acquaintance, an unknown person who speaks, who tells you something – he wants or she wants to tell this something very, very much, because we all have only one sentence, and we are looking for this sentence where we have some power to say something, for one sentence, in one life we have only one sentence and everybody in a bar or in a school or in a university or everywhere, in the street are looking for their own sentence, and this man or this woman doesn't look for a pause, for this artificial, very easily understandable kind of sentence, no, he or she always uses always very, very long, fluent word combinations – this is very fragile, but fluent, you can't cut it …"

interview with László Krasznahorkai


.

Rămâne întotdeauna o dispersie de natură inanalizabilă

Lumina şi muzica se echilibrează în limbă. Gramatica are caracter luminos, are o relaţie cu logica, cu simetria, aşa cum se vede arhitectonic în orice manual în care formele sunt flexionate. În opoziţie cu asta există o succesiune plurivocă, acţionând neîntrerupt, un element care înlănţuie, care învăluie. Cuvintele supuse aceleiaşi intervenţii gramaticale nu îşi schimbă sensul în acelaşi fel. Rămâne întotdeauna o dispersie de natură inanalizabilă. În această privinţă, se întâlnesc, de asemenea, în limbă istoria şi logica; timpul schimbă construcţia riguroasă. Spre a-mi intuitiviza toate acestea, am alcătuit un şir de tabele comparative, precum următorul:

- weiss weissen
- schwartz schwartzen, anschwartzen
- rot roten, erroten
- gelb gilben, vergilben
-grun grunen, ergrunen, vergrunen
-blau blauen, blauen, verblauen
-braun braunen, brunieren
-grau grauen, ergrauen

S-ar zice că verbele care derivă din adjective denumesc activitatea de a vopsi. Dar acesta nu este cazul decât pentru câteva dintre ele. La celelalte semnificaţia se limitează, iar la majoritatea irupe o sumedenie de particularităţi care se sprijină pe experienţă senzorială şi pe convenţie şi care nu pot fi în niciun caz calculate. Cum se face că grâul poate să se îngălbenească (gilben), dar renglota nu? Cum se face că oţelul, rufele, zahărul se pot doar albăstri (blauen), iar substanţe absolut asemănătoare doar vopsi în albastru? Când pergamentul se îngălbeneşte (vergilbt), capătă culoarea galbenă, în schimb frunzişul dezverzit (vergrunendes) îşi pierde culoarea verde. Poţi să defăimezi pe cineva (anschwarzen), dar nu şi să albeşti pe cineva sau ceva (anweissen), pentru asta trebuie să spui weisswaschen (a dezvinovăţi) sau weissbrennen (a calcina). Neologismul brunieren a putut pătrunde doar în domeniul metalurgic. Toate acestea sunt logice, nu pot fi stabilite prin legi şi, totuşi, nu sunt arbitrare.

(Ernst Junger, Coliba din vie)