S-ar fi scurs din el, ca sângele, picături mari şi verzi

În altă direcţie vedeam un câmp acoperit cu iarbă sănătoasă, înaltă şi verde. Fiecare fir era atât de plin de sevă, încât sunt sigur că, dacă l-aş fi tăiat, s-ar fi scurs din el, ca sângele, picături mari şi verzi. Pe câmp dormeau miei; unul s-a trezit şi m-a priviu, cu ceafa întoarsă spre soarele apus, care trecea prin urechiuşele lui şi le făcea de un roz transparent.
De-abia ce mă rebotează soarele, că e vremea să mă întorc acasă. De-abia ce " se strecoară proaspeţii crini printre corzile înmuiate ale inimii" (Francis Thompson), că sunt mânat în colţişorul meu - rutina de zi cu zi. Dacă aş avea mai mult timp! - mai mult timp să gândesc, să iubesc, să observ, să-mi însemnez stările, să-mi ghidez, atât cât sunt în stare, creşterea şi dezvoltarea caracterului, dacă mi-aş putea canaliza toate asupra măreţei şi grelei profesii de a trăi, de a fi om, în loc să-mi pierd vremea cu o profesie care mă plictiseşte şi să merg pe bâjbâite cu cealaltă.

(W.N.P. Barbellion, Jurnalul unui om dezamăgit)

Eu acceptasem imposibilul

"Da, era extraordinar. Da, era cu totul imposibil. Însă, la urma urmelor, eu acceptasem "imposibilul". Trăiam cu el. Îmi abandonasem toate aşteptările faţă de obişnuit pentru lumea mea interioară, pentru viaţa mea reală în acel loc. Cât despre lumea exterioară, publică, de multă vreme aceasta nu mai oferea normalul. Ar putea oare descrie cineva perioada aceea drept "rutina neobişnuitului"? Ei bine, cititorul n-ar trebui să întâmpine nicio dificultate: aceste cuvinte sunt o descriere a vremurilor pe care le-am trăit noi. (O descriere a vieţii în totalitate? - probabil, însă nu e de mare ajutor să gândeşti aşa.)

(Doris Lessing, Memoriile unei supravieţuitoare)

disperari si salvari repetate

.