luni, 8 ianuarie 2018

...Dar totdeauna cu o intensitate care dădea preţ orei trecătoare





Încăperile acestea în care locuiesc mi se par atât de primitoare încât mă întreb dacă este cu putinţă ca într-o zi să nu mai existe, dar reflecţiile astea n-au nicio logică. Mă uit cu prietenie la aceşti pereţi pe care am agăţat atâtea amintiri şi între care am trăit fericit sau neliniştit, dar totdeauna cu o intensitate care dădea preţ orei trecătoare. Admir spaţiul dintre o fereastră şi alta, şi tot ce văd prin uşa deschisă ca într-un interior olandez. Este o locuinţă la scară omenească, nu un sertar într-un imobil modern. Tăcerea este adâncă, lumina se plimbă de la un capăt la celălalt al zilei în această încăpere şi în această bibliotecă ce-o prelungeşte de cealaltă parte a unui culoar mărginit de vitrine.

(Julien Green, Jurnal)


Un comentariu:

  1. nu vazusem postarea asta! (cred, hmm)

    desi imaginea o stiu, sa o fi vazut pe wh inainte?

    tocmai am aflat de la raluca de o aplicatie care iti permite sa faci design-ul la camere, le mobilezi cum vrei, din elementele la dispozitie :-) e pe telefon :-)
    tot un fel de camere imaginare, dar altfel - singurele pe care, probabil, le mai pot cunoaste generatiile de azi...

    RăspundețiȘtergere