Max Brod cita deja în discuțiile timpurii cu Kafka din Meyrink, cu scopul de a exemplifica ce înțelegea el prin frumusețe literară: "Fluturi mari cât palma, orbitori, cu ciudate desene, stăteau cu aripile întinse pe flori liniștite, precum cărți vrăjite care fuseseră lăsate deschise."
Kafka strâmbă din nas. "Mirosul pietrelor umede într-un hol", cită el, și rămase tăcut o lungă perioadă de timp, pentru a permite celor câteva cuvinte spicuite din textul lui Hofmannsthal, Conversație despre poezii, să-și desfășoare efectul. Asta era literatură. Era literatură, pentru că avea simplitatea și concizia unei trăsături de pensulă japoneză, pentru că oferea realitatea în cea mai mare concentrație: esența realității.
Din Reiner Stach, Kafka. Anii timpurii
.
citesc cea mai nebuneasca biografie care a fost scrisa vreodata, sper ca va fi candva tradusa si la noiȘ trei volume, fiecare a 500 de pagini - omul asta a lucrat 15 ani la ea - este un roman in sine, si este minunat - reconstruieste absolut tot, un capitol este numai despre cinematografele din praga si ce filme se rulau, si ce afise, si ce actori, si cum le urmarea kafka si de ce era fascinat de ele - oricum abia dupa 4 capitole s-a nascut, haha -
RăspundețiȘtergerecitesc in fiecare noapte si simt ca sunt atat de aproape de kafka si lumea lui, ca si cum l-as putea atinge -
am tradus pentru Cartile noastre - ma gandesc ca pietrele umede din holul casei, asa e in germana - se refera la umezeala din holurile de casa veche, care erau pavate cu caramida poate... nu am stiut cum sa traduc mai bine -
m-am gandit ca citatul din Meyrink ar putea fi si din Cartarescu ahahah - are el unele pasaje asa :-)
RăspundețiȘtergereO sa spun, ca intotdeauna, ca ma gandesc la acest citat si la Kafka, implicit, de cand am citit, de acum cateva zile, fiindca asa fac intotdeauna. Esenta realitatii, cumva. Si mor de frustrare ca nu e tradusa, mai ales ca acesta, memorialistica, e punctul meu sensibil dupa romanele japoneze...Ma regasesc, in tusele mele neasmablate din scris, in acei fluturi mari,orbitori, de care vorbea Brod, cu toate acele adjective superflue, precum o perdea hiperincarcata de desene, asezata la fereastra. In acelasi timp insa, sunt onesta cu mine: chiar daca scriu tot limitat, eu nu cred ca aceasta este marea literatrura-dovada ca, imediat ce am citit, mirosul acela din holul inchis si vechi a intrat in mine, si, oximoronic, atunci am inceput sa respir, cum s-ar spune, da, asta e literatura. Si imi amintesc cum scria Kafka o data in jurnal: daca as fi putut scrie azi macar o fraza care sa fie potrivita-de exemplu, el s-a dus si s-a uitat la fereastra....Stiu ca, atunci cand am citit insemnarea asta, ceva s-a schimbat in mine, frazele citite de atunci au inceput sa fie masurate altfel, mai adanc...De fapt, atat de des ma trezesc gandindu-ma cat de mult m-a "schimbat", cumva, Kafka, cate fraze ale lui mi-au dat, desi e mult spus, poate, o anumita educatie de care eram avida ani in urma. Si...frustrarea creste, gandind cinci volume care vorbesc DESPRE EL!
RăspundețiȘtergeremultumesc mult dragei ca are atata grija si munceste atata ca sa traduca aici. tot ce pot sa ii spun acum este ca si acum, ca intotdeauna, sunt cu urechile cascate, dorind sa fiu educata, subtiata, eliberata de toate aceste lucruri a caror putere este incalculabila pentru mine si, imi vine sa zic, inegalabila, cu cugetul impacat in privinta revarsarii de adjective:)
am recitit comentariul si mi-am dat seama ca m-am exprimat prolix-penultimul rand, adica: am vrut sa spun ca ma simt eliberata nu de ele, ci datorita lor:) -poate ca ti-ai dat seama, dar am vrut sa specific, chiar daca esti obisnuita cu intorsaturile mele sintactice:)
RăspundețiȘtergere