scrisorile lui kafka pentru felice, le-aţi citit? le citesc de câteva luni, ca pe o comoară nespusă, poate 2-3 pe zi, frământând în mine fiecare rând, fiecare cuvânt, căutând înapoi, recitind scrisorile trecute de câte ori face el referinţă la ele, mă ucide, este atât de greu să-i fac faţă, şi dacă eu simt asta, citind doar, cum trebuia să fie pentru el, trăind astfel? şi spune el: "scrisul este pentru mine singura modalitate de existenţă interioară.
şi m-am gândit la tine atunci, Cerasela, ştiu că aşa este şi pentru tine.
şi m-am gândit la tine atunci, Cerasela, ştiu că aşa este şi pentru tine.
niste ganduri dezlanate aruncate aici, informal - nu stiu daca e bine, cerasela, daca asta nu-si are rostul pe acest blog, cum l-ai imaginat tu, spune-mi, te rog, nu vreau sa-l stric cu asa ceva :-)
RăspundețiȘtergerecum sa nu fie bine? :) nu aceasta era ideea,sa scriem ce credem despre scris?:) ce bine ca ai scris,si tocmai despre kafka,si felice,este printre cartile mele de baza:) stii ca acest jurnal m-a invatat sa privesc o fotografie?:) cum se uita el si scria pagini intregi despre fotografiile ei...ar trebui recitit,cu ochii de acum...
RăspundețiȘtergereda,si eu m-am intrebat cum a putut sa traiasca asa,mai am in minte si acum citate,si stiu ca zicea ca are zile in care simte ceva enorm pe umeri in loc de cap-de la durere.ce dor imi e de el...
ps:exista aceasta nevoie de a scrie,adevarat,insa stii ca eu mostenesc mai degraba bolile artistilor,nu si...:)