Să încep şi eu, aşa cum am început când mi-a spus Cerasela de ideea blogului, deşi sunt redundantă, ştiu. Acum câteva luni am descoperit Scrisorar de Mihail Şişkin şi îl citesc încet, îl degust, cu mare grijă. Citind, m-a dus gândul la Cerasela, m-am gândit cum simte ea, atât de pregnant, ceea ce eu citeam. Nu am terminat-o, mă tot întorc la pasaje, recitesc capitole. Nici nu aş vrea. Am luat cartea pentru că m-a cucerit cu primul rând. Uneori aşa îmi aleg cărţile.
''Deschid Gazeta de seară de ieri şi acolo scrie despre noi doi.''
citesc ceea ce spuneti voi-ca deschideti aceste carti cu mare grija si delicatete,si le pastrati acolo,in voi,lasandu-le sa traiasca intr-un ritm al lor ,frumos ,pe indelete-si imi dau seama cat de avara sunt eu,prin comparatie,aproape repezita.eu ma gandesc toata ziua la ele si mi se pare piedut orice timp departe de ele,le inghit de cate ori pot,de cele mai multe ori stiu ca nici macar nu le sustin cum trebuie,nu le gust asa cum ar merita,in ritmul asta nebunesc,insatiabil,desi stiti cat imi doresc sa pot face lucrurile pe indelete,sa ma asez usor peste ele,precum apa sau aerul:)
RăspundețiȘtergeredar asa este minunat,sa pot,cu voi,sa le gust in miscarea voastra lina si atenta sa fiu mai atenta,mai prezenta,mai aproape de aceasta lume nobila,care da lucrurilor timpul lor meritat si traieste in plutirea lor.
voi citi Scrisorar,ce frumos este aceasta idee de orar in scrisori:)