Nu povestim fericirea, dar sunt momente în care ne prinde fără vreun temei aparent, în plină boală, sau în timpul unei plimbări peste câmpii, sau într-o odaie întunecoasă în care ne plictisim; te simţi deodată absurd de fericit, fericit de moarte, adică atât de fericit că ai vrea să mori, pentru a prelungi la infinit minutul acela extraordinar. Am simţit asta ieri, într-un salon de ceai pe avenue de l'Opera, altă dată în timp ce citeam Sense and Sensibility, şi foarte adeseori în fragedă copilărie.
(Julien Green, Jurnal)
da!!!
RăspundețiȘtergereasa este :-)
prevad o avalansa infinita de postari, haha - am stiut eu ca este CARTEA TA
:-)
dupa cum reiese din ultima postare, da, este cel putin una dintre cartile mele!!:) - un dar care cu greu poate fi asemuit...
RăspundețiȘtergereeste ceva foarte rar si interesant - sunt unele, sa zicem, diferente de opinie si de a privi lucrurile, insa este ceva rar extrem sa intalnesti o privire atat de nu doar atenta, ci si profunda asupra lucrurilor ca la el -stiu cat de banal pare, insa este ca si cum indicibilul se apropie foarte mult de singura lui expresie posibila - fara a te plictisi vreun rand, sunt atatea amanunte pe care le transforma in fapte, atatea "cugetari" cum s-ar spune incat, asa cum se intampla in cazul cartilor adevarate, te opresti din citit de nenumarate ori sa te gandesti mai mult la ceea ce tocmai a spus, si parca ii auzi vocea sau ii vezi pozitia corpului; iar alteori, desi este in mod sigur un gest foarte prostesc, te uiti in jurul tau sa ...verifici daca poti si tu vedea o clipa lucrurile atat de impanzit.ma bucur asa de mult ca am inceput anul cu cartea Aceasta!:)