este un trist epilog, intr-adevar este. imi spun asa de prea multe ori in fiecare zi, iar uneori ma prabusesc in visele mele. dar sunt si zile in care ceva stralucitor se ridica in ceea ce vad, simt, gust sau pipai. o sa scriu despre cateva din aceste clipe. in primavara, mi-am facut o jupa - o jupa ciudata, pentru ca nu este, asa cum am avut cateva in trecut, confectionata de mama, din insailari, din materiale vechi - este o jupa din stamba neagra, ca o fusta, pe care o port pe sub fustele lungi prin care se vede (incerc sa romantez-am doar o singura fusta de acest gen, dar in fine). imi mangaie picioarele, pe sub cealalta, iar eu ma gandesc, DE FIECARE DATA, ca probabil asa se simteau, in trecut, doamnele care vizitau croitoriile...iar acum cateva saptamani mi-am transformat o esarfa mare, neagra, cu stele cafenii si bordeaux, in ceea ce eu am numit furou, iar femeile care mi-au facut-o la masina, rochie, dar eu stiu ca este un furou, pe care il port, la fel, pe sub camasile sau rochiile stravezii. cu banii astia, mi-am spus o clipa, imi puteam lua o fusta...apoi am citit un roman despre pictorita aceea care a pus bazele art deco-ului, de Lempicka, in care se vorbea despre astfel de furouri, facute manual, din satin sau panze moi, si increderea mi-a revenit:) ce vreau sa spun: astfel de zile, in care secolul se indeparteaza, zilele de "putere" pe care le tin in ele hainele mele inadecvate si complicate pentru era hainelor putine, tin in ele senzatia aceea de indepartare si rezistenta fata de "cruzimea armelor". nu pot spune inca daca este o multumire fragila, nu pot spune inca daca zilele cele grele sunt mai multe, probabil ca asa este - insa orice clipa de "victorie" este asa solara si plina, are atata intimitate cu sentkmetul de frumusete, incat dizolva zoaiele. am dat un exemplu usurel, vizual, si poate nu pare altceva decat un alt obiect decorativ, de care vorbeste Sabato; dar simt ca o convingere are nevoie de multe, multe infatisari pentru a se intrupa; simt ca putem rezista, ca soarele, copacii si florile sunt aceleasi, acum ca mereu.
este un trist epilog, intr-adevar este. imi spun asa de prea multe ori in fiecare zi, iar uneori ma prabusesc in visele mele.
RăspundețiȘtergeredar sunt si zile in care ceva stralucitor se ridica in ceea ce vad, simt, gust sau pipai. o sa scriu despre cateva din aceste clipe.
in primavara, mi-am facut o jupa - o jupa ciudata, pentru ca nu este, asa cum am avut cateva in trecut, confectionata de mama, din insailari, din materiale vechi - este o jupa din stamba neagra, ca o fusta, pe care o port pe sub fustele lungi prin care se vede (incerc sa romantez-am doar o singura fusta de acest gen, dar in fine). imi mangaie picioarele, pe sub cealalta, iar eu ma gandesc, DE FIECARE DATA, ca probabil asa se simteau, in trecut, doamnele care vizitau croitoriile...iar acum cateva saptamani mi-am transformat o esarfa mare, neagra, cu stele cafenii si bordeaux, in ceea ce eu am numit furou, iar femeile care mi-au facut-o la masina, rochie, dar eu stiu ca este un furou, pe care il port, la fel, pe sub camasile sau rochiile stravezii. cu banii astia, mi-am spus o clipa, imi puteam lua o fusta...apoi am citit un roman despre pictorita aceea care a pus bazele art deco-ului, de Lempicka, in care se vorbea despre astfel de furouri, facute manual, din satin sau panze moi, si increderea mi-a revenit:) ce vreau sa spun: astfel de zile, in care secolul se indeparteaza, zilele de "putere" pe care le tin in ele hainele mele inadecvate si complicate pentru era hainelor putine, tin in ele senzatia aceea de indepartare si rezistenta fata de "cruzimea armelor". nu pot spune inca daca este o multumire fragila, nu pot spune inca daca zilele cele grele sunt mai multe, probabil ca asa este - insa orice clipa de "victorie" este asa solara si plina, are atata intimitate cu sentkmetul de frumusete, incat dizolva zoaiele.
am dat un exemplu usurel, vizual, si poate nu pare altceva decat un alt obiect decorativ, de care vorbeste Sabato; dar simt ca o convingere are nevoie de multe, multe infatisari pentru a se intrupa; simt ca putem rezista, ca soarele, copacii si florile sunt aceleasi, acum ca mereu.