Effendi, he
That has lost the folly of the moon becomes
The prince of the proverbs of pure poverty.
To lose sensibility, to see what one sees,
As if sight had not its own miraculous thrift,
To hear only what one hears, one meaning alone,
As if the paradise of meaning ceased
To be paradise, it is this to be destitute.
Effendi, el
To lose sensibility, to see what one sees,
As if sight had not its own miraculous thrift,
To hear only what one hears, one meaning alone,
As if the paradise of meaning ceased
To be paradise, it is this to be destitute.
Effendi, el
cel care a pierdut nebunia lunii devine
Prințul proverbelor purelor lipsuri.
Să-ți pierzi sensibilitatea, să vezi ceea ce vezi,
ca și cum vederea nu și-ar avea propria, miraculoasa sa înflorire,
Să auzi doar ce auzi, un singur înțeles,
Ca și cum paradisul sensului ar fi încetat să fie paradis,
asta înseamnă să fii sărman.
Wallace Stevens, "Esthetique du Mal"
Să-ți pierzi sensibilitatea, să vezi ceea ce vezi,
ca și cum vederea nu și-ar avea propria, miraculoasa sa înflorire,
Să auzi doar ce auzi, un singur înțeles,
Ca și cum paradisul sensului ar fi încetat să fie paradis,
asta înseamnă să fii sărman.
Wallace Stevens, "Esthetique du Mal"
citeam poezia asta si mi-am dat seama ca asta e, saracia asta inseamna rutina obisnuitului, daca se poate spune asta, in care cad cei mai multi oameni, sper ca noi nu, niciodata. am tradus repede :-)
RăspundețiȘtergereel are aliteratia asta aici: The prince of the proverbs of pure poverty.
si am pus "lipsuri" in loc de saracie, ca sa pastrez repetitia lui l si p, alta solutie nu am gasit, desi e mai putin pregnant, si in alt fel, decat "pura saracie"
da, asa este, cred ca este definitia completa si fidela a saraciei-iubitul nostru Wallace Stevens, intotdeauna cum stie el...poate ca se pierde, in traducere, puterea "saraciei", dar o castiga aliteratia, oricum, ca acea silueta informa a saraciei celei mari care se ridica peste un morman de lume, din el, de fapt...cred ca asta zicea si Sylvia Plath intr-un citat pe care l-am postat mai de mult aici, nu spunea ca este saracie, ci teama-teama cea mare, clipa in care cerul este doar albastru, iar acoperisurile doar negre.
RăspundețiȘtergeredar ce frumos o spune Wallace aici, "Effendi, el...", ca si cand in jur s-ar construi degraba un minaret si omul ar parea, in apropierea lui, si mai trist in saracirea sa...si versul acesta: "ca și cum vederea nu și-ar avea propria, miraculoasa sa înflorire", ce caracterizare mai pertinenta a gandirii infloritoare,oare?...
multumesc pentru tot, si pentru repetatele traduceri pentru mine, bucuria este dubla: poezia, pe de o parte, traducerea ei, de cealalta.
ah, ce adevarat, cum totul tipa si infloreste in acelasi timp, nu?
RăspundețiȘtergerefoarte frumoasa traducerea. multumim