stiu ca e mult de citit, dar nu m-am putut stapani, nu s-ar fi inteles daca era scos din context - am inceput azi-noapte, prin orele mele de bantuieli, sa citesc din autobiografia lui G. Steiner (a primit-o cata de la cerasela :-) si nu m-am putut dezlipi de paginile astea, care spun totul despre fascinatia... TOTULUI, de nebunia asta care face ca viata sa te surpinda de fiecare data, sa nu o poti lasa, stiind ca mai ai de descoperit nervura, putin diferita, a inca unei frunze, si a inca uneia... era bucuroasa spre dimineata, chiar daca nu puteam dormi si creierul imi era ca o pacla si inima incepuse sa-mi duduie in piept.
asa este, sunt minunate paginile si fac sa iti bata inima mai tare, intr-adevar. genul de text pe care citindu-l te intrebi cum este sa poata cineva sa scrie atat de bogat fara ca ,totusi, sa spuna nimic in plus. o bordura bogata, iar in mijloc alte desene... intotdeauna m-am intrebat, inainte sa folosesc cuvantul "exhaustiv", daca el se poate folosi vreodata. si stiu ca il foloseam in liceu, la comentarii, iar apoi am inceput sa il folosesc tot mai rar, iar acum aproape deloc, deloc, cred. cu cat traim mai mult, cumva, cu atat putem folosi aceste cuvinte,nu?...si din nou imi spun ca, oricat de greu si obositor ar fi, oricate sacrificii ar cere, aceasta fascinatie de a fi viu, cum spui tu, este plata vietii pentru toate sperantele spulberate. ma gandesc la asta in fiecare zi-adica la aceste lucruri, ca cel mai marunt cu putinta nu poate fi niciodata cunoscut nici macar in linii mari, ca nu poti fi specialist ,de fapt, in ceva (ca o scuza, poate, ca eu nu sunt si nu voi fi niciodata in nimic:) ). poate ca toate astea-cultura, meditatia, atentia nu sunt altceva decat sa vezi tot mai multe nervuri, sa tipi la vederea unor coperte albastre ceruite.
stiu ca e mult de citit, dar nu m-am putut stapani, nu s-ar fi inteles daca era scos din context - am inceput azi-noapte, prin orele mele de bantuieli, sa citesc din autobiografia lui G. Steiner (a primit-o cata de la cerasela :-) si nu m-am putut dezlipi de paginile astea, care spun totul despre fascinatia... TOTULUI, de nebunia asta care face ca viata sa te surpinda de fiecare data, sa nu o poti lasa, stiind ca mai ai de descoperit nervura, putin diferita, a inca unei frunze, si a inca uneia... era bucuroasa spre dimineata, chiar daca nu puteam dormi si creierul imi era ca o pacla si inima incepuse sa-mi duduie in piept.
RăspundețiȘtergereasa este, sunt minunate paginile si fac sa iti bata inima mai tare, intr-adevar. genul de text pe care citindu-l te intrebi cum este sa poata cineva sa scrie atat de bogat fara ca ,totusi, sa spuna nimic in plus. o bordura bogata, iar in mijloc alte desene...
RăspundețiȘtergereintotdeauna m-am intrebat, inainte sa folosesc cuvantul "exhaustiv", daca el se poate folosi vreodata. si stiu ca il foloseam in liceu, la comentarii, iar apoi am inceput sa il folosesc tot mai rar, iar acum aproape deloc, deloc, cred. cu cat traim mai mult, cumva, cu atat putem folosi aceste cuvinte,nu?...si din nou imi spun ca, oricat de greu si obositor ar fi, oricate sacrificii ar cere, aceasta fascinatie de a fi viu, cum spui tu, este plata vietii pentru toate sperantele spulberate. ma gandesc la asta in fiecare zi-adica la aceste lucruri, ca cel mai marunt cu putinta nu poate fi niciodata cunoscut nici macar in linii mari, ca nu poti fi specialist ,de fapt, in ceva (ca o scuza, poate, ca eu nu sunt si nu voi fi niciodata in nimic:) ). poate ca toate astea-cultura, meditatia, atentia nu sunt altceva decat sa vezi tot mai multe nervuri, sa tipi la vederea unor coperte albastre ceruite.