joi, 22 octombrie 2015
Eu acceptasem imposibilul
"Da, era extraordinar. Da, era cu totul imposibil. Însă, la urma urmelor, eu acceptasem "imposibilul". Trăiam cu el. Îmi abandonasem toate aşteptările faţă de obişnuit pentru lumea mea interioară, pentru viaţa mea reală în acel loc. Cât despre lumea exterioară, publică, de multă vreme aceasta nu mai oferea normalul. Ar putea oare descrie cineva perioada aceea drept "rutina neobişnuitului"? Ei bine, cititorul n-ar trebui să întâmpine nicio dificultate: aceste cuvinte sunt o descriere a vremurilor pe care le-am trăit noi. (O descriere a vieţii în totalitate? - probabil, însă nu e de mare ajutor să gândeşti aşa.)
(Doris Lessing, Memoriile unei supravieţuitoare)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
trebuie sa o citesc si eu, deci!!! :-)
RăspundețiȘtergeree misterios citatul, incerc sa vad restul... dar probabil ca "rutina neobisnuitului", daca e sa definesti asa viata, nu este accesibila decat celor care nu-si pierd niciodata mirarea de a fi...
da, daca citesti, o sa vezi, este scrisa din perspectiva distopica, dar, stim, nu, ca distopiile sunt doar ingrosari ale..vietii, cum spune ea, ale posibilitatilor, dar nu sunt posibilitati, sunt ceea ce se intampla si ne-am obisnuit noi sa fie normalitate. si asta inseamna, uimirea. nu putem sa nu mai fim uimite, eu imi spun asta ori de cate ori vad cate mii de frunze galbene au copacii din jurul blocului doar...
RăspundețiȘtergerenu am putut insera un alt citat, dupa ce l-am scris mi-am dat seama ca trebuie context acolo, e ca o scara in spirala cartea asta, spirala este de lemn, scartaie, te zguduie. o sa vezi ce vreau sa spun:)