"Mi-am mai zis însă ceva: ziua aceea, când voi urca pe Hira, ce zi singuratică va fi pentru mine! Cum să spun, aş avea senzaţia că nu pot sta pe loc şi nimeni n-ar înţelege dacă aş încerca să-i explic - da, "solitar" e cuvântul potrivit. "Disperat" ar merge de asemenea: "solitar", "disperat"... mda, în general îmi displac astfel de cuvinte, dar cred că sunt cele mai potrivite pentru a exprima ceea ce simţeam atunci. În acea zi solitară şi disperată eu voi urca pe muntele Hira, unde înfloresc rododendronii. Şi am să mă culc între florile albe cu parfum puternic. Acea zi va veni cândva! Negreşit va sosi! ".
( Yasushi Inoue, Rododendronii din Hira)
am tremurat si eu citind, exact la acest pasaj, imi amintesc bine clipa, era noaptea, cu lampa japoneza langa mine, acoperita cu un sal bordeaux...
RăspundețiȘtergereLa mine cred ca era zi....aveam cateva clipe singure, libere si, ca de obicei, am luat cartea, pastrez carti si pasaje din carti pe care le citesc doar cand in casa nu mai respira absolut nimeni. si, atunci, singuratatea de pe Hira era intreaga, rododendronul, in mintea mea, cu flori rosii si mici. aerul era foarte tare si albastru, cumva. s-a golit, parca, totul cu aceste cuvinte, iar apoi pasarile, la balcon, au icneput sa tipe sfasietor, probabil tot tipasera, dar atunci le-am auzit eu.
RăspundețiȘtergere