e una dintre poeziile care mi-au placut mie teribil, in viata mea :-) m-am intors tot timpul la Stelele lui Segalen, de cand le-am descoperit. dar acum mi-am amintit de ea pornind de la cuvintele Ceraselei, ce frumos a descris, mai mult decat ar fi meritat seria mea de imagini, ritualul asteptarii fetei tinere, in comentariul ei de pe Shining:
ravasirea si dezvaluirea de aici simt ca au povestea lor, faurita din sopate intretaiate, din tacere care curge in valuri bordeaux. este acolo tot noviciatul ascunderii si al dezvaluirii treptate, al primirii, al timiditatii care stie ca nu va ramane timida. sau poate nu stie:)oricum, ai impresia ca stia acele lucruri pe care vrea sa le dezvaluie, poate doar pentru ea, doar ca acum, prima oara, o face asa cum s-a gandit de multe ori. ca si cand aceasta ar fi clipa in care kimonoul nu mai este necesar. banuieste, dar nu stie inca. si raman, odata cu ea,in asteptare.
si atunci m-am gandit sa va ofer poezia, aici... as fi vrut sa o pun in postare, printre imagini, dar nu am avut timp sa o copiez, a fost mai simplu sa postez imaginea, aici :-)
elogiul ei, imnul si oda-sapate in piatra, mi se pare, facand ochii sa ti se piarda undeva cand te cauti. ma caut cateodata in fetele foarte tinere de pe strada,incercand sa evit capcanele memoriei care reinventeaza mereu sub stralucirea sau norul prezentului.dar adevarul este ca nu ma gasesc pe mine, frumoasa neinflorita, decat foarte tarziu, cand deja era putin cam tarziu:) buzele acestea care asteapta, fragilitatea si prospetimea fiecarei promisiuni, petale de trandafiri strivite de piele, toate imi umbla prin minte si ,o clipa, respir alaturi de ea. as vrea, in clipa aceea, sa culeg margele din aer, sa respir adanc incat sa inchid munti in piept si sa astept acel salt al sorbirii cu necunostinta de atunci. si totusi, memoria imi lasa doar imagini din jur cu trandafiri, eu sunt o umbra, iar visele sunt nu fapturi, ci sete, consimtire si posibilitatile nasterii, ale ridicarii intr-o matase grea de bordeaux. minunat elogiu, definitiv sorbit.
imi amintesc Stelele lui Segalen, versiuni din ele, in franceza, de pe Bridge, pusa in repetate randuri, o data cu imaginile mele. as vrea sa le citesc pe acelea, alaturi de tine, in vara. ;-)
dar da, cat de frumos este si acest poem.. tanara fara pentru care totul este nenascut inca, in starea de vid, totul este perfectiune.
e una dintre poeziile care mi-au placut mie teribil, in viata mea :-) m-am intors tot timpul la Stelele lui Segalen, de cand le-am descoperit. dar acum mi-am amintit de ea pornind de la cuvintele Ceraselei, ce frumos a descris, mai mult decat ar fi meritat seria mea de imagini, ritualul asteptarii fetei tinere, in comentariul ei de pe Shining:
RăspundețiȘtergereravasirea si dezvaluirea de aici simt ca au povestea lor, faurita din sopate intretaiate, din tacere care curge in valuri bordeaux. este acolo tot noviciatul ascunderii si al dezvaluirii treptate, al primirii, al timiditatii care stie ca nu va ramane timida. sau poate nu stie:)oricum, ai impresia ca stia acele lucruri pe care vrea sa le dezvaluie, poate doar pentru ea, doar ca acum, prima oara, o face asa cum s-a gandit de multe ori. ca si cand aceasta ar fi clipa in care kimonoul nu mai este necesar. banuieste, dar nu stie inca. si raman, odata cu ea,in asteptare.
si atunci m-am gandit sa va ofer poezia, aici... as fi vrut sa o pun in postare, printre imagini, dar nu am avut timp sa o copiez, a fost mai simplu sa postez imaginea, aici :-)
elogiul ei, imnul si oda-sapate in piatra, mi se pare, facand ochii sa ti se piarda undeva cand te cauti. ma caut cateodata in fetele foarte tinere de pe strada,incercand sa evit capcanele memoriei care reinventeaza mereu sub stralucirea sau norul prezentului.dar adevarul este ca nu ma gasesc pe mine, frumoasa neinflorita, decat foarte tarziu, cand deja era putin cam tarziu:) buzele acestea care asteapta, fragilitatea si prospetimea fiecarei promisiuni, petale de trandafiri strivite de piele, toate imi umbla prin minte si ,o clipa, respir alaturi de ea. as vrea, in clipa aceea, sa culeg margele din aer, sa respir adanc incat sa inchid munti in piept si sa astept acel salt al sorbirii cu necunostinta de atunci. si totusi, memoria imi lasa doar imagini din jur cu trandafiri, eu sunt o umbra, iar visele sunt nu fapturi, ci sete, consimtire si posibilitatile nasterii, ale ridicarii intr-o matase grea de bordeaux.
RăspundețiȘtergereminunat elogiu, definitiv sorbit.
imi amintesc Stelele lui Segalen, versiuni din ele, in franceza, de pe Bridge, pusa in repetate randuri, o data cu imaginile mele.
RăspundețiȘtergereas vrea sa le citesc pe acelea, alaturi de tine, in vara. ;-)
dar da, cat de frumos este si acest poem.. tanara fara pentru care totul este nenascut inca, in starea de vid, totul este perfectiune.