" Eu sunt într-adevăr fascinat de viaţă, Helmut, poţi să mă crezi. Când mă plesneşte pe piele un strop de ploaie, aş putea să ţip de entuziasm. Când mă uit la un copac, aş putea să ţip de iubire pentru clorofilă. Dar mi-e frică să nu mă prostesc. Sunt în primejdie, ştiu asta. Aş vrea să rămân briant, înţelegi. Strălucit. Şi fin. Penetrant de fin. Aş vrea să fiu mătase indeşirabilă.
( Martin Walser, Cal în fugă )
oh ce pasaj frumos!!! dar si mai frumoasa este coincidenta care face ca si eu sa citesc un roman de Martin Walser chiar acum!!!! :-)
RăspundețiȘtergere(frica asta care traieste in noi toate, nu-i asa? numai ca eu simt, mai ales acum, ca am trecut deja de acest punct, ca am pierdut toate astea, privesc la mine in urma si ma vad asa, stralucitoare, agera, frumoasa si fina si supla si ma mir doar, tacuta, nici macar printr-un suspin, ca am fost odata astfel)
astazi se uita kiki, la bastu acasa, la un album cu poze de la nunta noastra, si mi-au povestit cum cazuse in admiratie: ce frumoasa este mama!
RăspundețiȘtergeresi cand a venit la noi, de cum a intrat in casa a facut o mutra suparata, si am crezut ca s-a intamplat ceva, am luat-o in brate, ce s-a intamplat, kiki? si mi-a spus, pe un ton inciudat: as fi vrut sa fiu si eu acolo, la nunta voastra, sa te vad asa!!!
aseara, privind imagini de acum 3 ani, cu mine, m-am gandit si eu, uite, doar acum cativa ani, cat eram de supla si de frumoasa, era un entuziasm in gesturi, era o anumita claritate in privire, era pielea calda si momentul rotund. eram alta si ma privea cineva din imagini aproape necunoscut.
RăspundețiȘtergeredar nu a fost tacere in privirea mea, nici macar asteptare, am stiut ca sunt in noi toate stralucirile, lucrurile, supletile, totul, sunt acolo si noi stim asta. sunt sub alte vesminte, poate nu matasea pe care o stiam si de care ne e dor, dar o matase la fel de valoroasa, la fel de fina, incarcata de modele si cute care o fac mult mai pretioasa.
dragele, calatoriile voastre prin trecut mi-au facut pofta sa ma uit si eu pe ceva mai vechi, dar nu cred ca am prea multe imagini si, oricum, nu cred , sincer, ca as incerca un regret prea mare:) - pe langa ceea ce era real prost facut, mai e si mina mea prosteasca, ce imi da mereu de stire ca nu am multe de pierdut.
RăspundețiȘtergeredar,pe langa asta, daca ar fi sa o iau asa, nu cred ca m-am considerat niciodata, fara retineri, brianta, supla, si cu atat mai putin agera:) e adevarat ca am avut clipe,perioade, as indrazni sa spun ca mai am cate o mica scaparare si acum, cand merg usor prin lume si da,parca as straluci. dar nu cred ca aceste clipe au avut vreodata mare legatura cu ceea ce am facut,am spus in real. exista fulguratii interioare, doar, si da, lipsurile care se accentueaza odata cu timpul, insa...vedeti,la mine au inceput de mult; singura perioada brianta cred ca dateaza dinainte de 14 ani,imi pare ca trebuie sa o spun.
in rest insa,sunt de acord cu Cris: e vorba de alta matase. regret, desigur, si eu energia ei de atunci, dar apele celei de acum sunt mai adanci, cu siguranta. fiecare dintre noi a castigat ceva peste timp. timpul a dat-o pe kiki, de exemplu, next step-ul, sutele de carti,ceaiul...ma las deopotriva fermecata de agilitatea unui brat subtire care danseaza, precum si de asezarea moale intr-un sezlong a unei domnite invaluite in salurile ei ...de matase indesirabila.
a, si inca ceva: am fost asa incantata ca l-am descoperit pe walser asta,nu auzisem de el, am luat aceasta carticica mai ales in pripa,si ma gandeam la ea si la scoala, voiam asa de mult sa povestesc cuiva de ea,mai ceva decat daca as fi intalnit un om:)dar nu stiu daca mai au ceva de el aici...
RăspundețiȘtergere