Înseamnă a recunoaşte frumuseţea

Herriot: "Cultura....ceea ce rămâne după ce ai uitat totul" - este exact, cu condiţia să defineşti ceea ce rămâne. După mine, înseamnă să ştii să citeşti, şi înţeleg prin asta să fii în stare să apreciezi frumuseţea unei pagini din Montaigne sau din Saint Simon. Ai pierdut dobânzile, dar ai păstrat capitalul. Majoritatea oamenilor nu ştiu să citească: e nevoie de ani de lectură atentî şi inteligentă ca să guşti proza şi poezia care au adus gloria civilizaţiilor noastre.

D. îmi vorbea despre cultură. Îi spuneam că, după mine, cultură nu înseamnă atât a şti şi a reţine, cât o anumită aptitudine de a primi, înseamnă a recunoaşte frumuseţea şi a preţui orice carte mare.

you pick up a book

I look at these books. Through the window I can see the forest, the dark mass of trees leaning against the night. It’s December, late afternoon. I’m expecting nothing. I’m expecting no one and that, no doubt, is the true formula of waiting: Nothing. No one.

The child, the reader, is trapped in the sleepless apprenticeship of life in society, bound within a generalized stupidity by the constant obligation to speak and to answer “present”; for there are questions, there are calls, always, which do not stop, which do not cease from tormenting the silence that sleeps deep within the reader, that beautiful silence, a sleep-walking silence. The joy of withdrawing: you open a book, you are done with solicitations and company of any kind, with any sort of random obligation. There is a purification: you pick up a book. You enter a dream. Purification.

Reading, not to know, not to learn or accumulate or compile or acquire. No, none of all that. Reading, rather, to forget, find freedom, lose something, lose yourself. To be alone again, infinitely alone.

So alone that you will never be alone again.

Christian Bobin

.