vineri, 10 martie 2017
Rămâne întotdeauna o dispersie de natură inanalizabilă
Lumina şi muzica se echilibrează în limbă. Gramatica are caracter luminos, are o relaţie cu logica, cu simetria, aşa cum se vede arhitectonic în orice manual în care formele sunt flexionate. În opoziţie cu asta există o succesiune plurivocă, acţionând neîntrerupt, un element care înlănţuie, care învăluie. Cuvintele supuse aceleiaşi intervenţii gramaticale nu îşi schimbă sensul în acelaşi fel. Rămâne întotdeauna o dispersie de natură inanalizabilă. În această privinţă, se întâlnesc, de asemenea, în limbă istoria şi logica; timpul schimbă construcţia riguroasă. Spre a-mi intuitiviza toate acestea, am alcătuit un şir de tabele comparative, precum următorul:
- weiss weissen
- schwartz schwartzen, anschwartzen
- rot roten, erroten
- gelb gilben, vergilben
-grun grunen, ergrunen, vergrunen
-blau blauen, blauen, verblauen
-braun braunen, brunieren
-grau grauen, ergrauen
S-ar zice că verbele care derivă din adjective denumesc activitatea de a vopsi. Dar acesta nu este cazul decât pentru câteva dintre ele. La celelalte semnificaţia se limitează, iar la majoritatea irupe o sumedenie de particularităţi care se sprijină pe experienţă senzorială şi pe convenţie şi care nu pot fi în niciun caz calculate. Cum se face că grâul poate să se îngălbenească (gilben), dar renglota nu? Cum se face că oţelul, rufele, zahărul se pot doar albăstri (blauen), iar substanţe absolut asemănătoare doar vopsi în albastru? Când pergamentul se îngălbeneşte (vergilbt), capătă culoarea galbenă, în schimb frunzişul dezverzit (vergrunendes) îşi pierde culoarea verde. Poţi să defăimezi pe cineva (anschwarzen), dar nu şi să albeşti pe cineva sau ceva (anweissen), pentru asta trebuie să spui weisswaschen (a dezvinovăţi) sau weissbrennen (a calcina). Neologismul brunieren a putut pătrunde doar în domeniul metalurgic. Toate acestea sunt logice, nu pot fi stabilite prin legi şi, totuşi, nu sunt arbitrare.
(Ernst Junger, Coliba din vie)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
imi pare rau ca nu am gasit umlaut, dar nu am mai asteptat sa vina Li, fiindca iarasi amanam...si am postat fara sa fi pus niste spatii in lista lui de cuvinte-apoi am reparat, sa intrati, daca vreti, pe blog, nu sa il accesati cu postarea asta de la ultima notificare:)
RăspundețiȘtergereunde ai gasit si acest citat?!!! cum il citesti pe Juenger, de ce?
Ștergeree ciudat, am inceput sa citesc crezand ca tu ai scris asta, gandurile din Ich lerne Deutsch, inceputul de acolo - si ma miram pe masura ce citeam, era ceva care aducea a tine dar si ceva diferit, o ordonare retinuta si o tendinta abstractizanta care mi se pareau straine. dupa aceea am vazut :-)
nu inteleg ce spune despre "vergruenen", inseamna tot "a se face verde", deci nu a-si pierde culoarea, nu stiu la ce se refera... dar, da, cata dreptate are, toate aceste nuante sunt surprinse in limba arbitrar, misterios, si de aceea sunt atat de incantatoare.
imi pare rau, ca de obicei, deci nu cred ca suna altcumva decat penibil, dar crezusem ca ti-am raspuns-cred ca e de vina faptul ca le citesc de pe telfon, si las pe altcandva raspunsul, si iata ce se intampla. toate cuvintele maiestrite, toti trandafirii acestia minunati de printre rafturile bibliotecii noastre-si eu intarzii mereu.
RăspundețiȘtergeream citit paragraful acesta dintr-o carte de eseuri a lui fiindca l-a gasit Li la biblioteca si mi l-a adus sa il vad:) si da, l-am copiat in caietul de insemnari:)-cred ca iti dai seama ca eu nu as putea scrie asa fin si inteligent, nu stiu de ce ai crezut ca sunt scrise de mine:) m-a fascinat "natura inanalizabila", cred ca ti-ai dat seama, tot ceea ce continua sa fie miestrios, chiar daca pare un cuvant vechi, in pofida oricarui scepticism ori mefiente; ma fascineaza tot ce ramane strain inimii, mintii si chiar si intuitiei, asta ma fascineaza, ca si acele linii indicibile intre banalitate si profunzime-aceste doua lucruri, cat vor exista pentru mine, ma vor face sa cred ca nu mi-ai pierdut tineretea:) -tinand de limba sau de orice...