miercuri, 25 ianuarie 2017
S-ar fi scurs din el, ca sângele, picături mari şi verzi
În altă direcţie vedeam un câmp acoperit cu iarbă sănătoasă, înaltă şi verde. Fiecare fir era atât de plin de sevă, încât sunt sigur că, dacă l-aş fi tăiat, s-ar fi scurs din el, ca sângele, picături mari şi verzi. Pe câmp dormeau miei; unul s-a trezit şi m-a priviu, cu ceafa întoarsă spre soarele apus, care trecea prin urechiuşele lui şi le făcea de un roz transparent.
De-abia ce mă rebotează soarele, că e vremea să mă întorc acasă. De-abia ce " se strecoară proaspeţii crini printre corzile înmuiate ale inimii" (Francis Thompson), că sunt mânat în colţişorul meu - rutina de zi cu zi. Dacă aş avea mai mult timp! - mai mult timp să gândesc, să iubesc, să observ, să-mi însemnez stările, să-mi ghidez, atât cât sunt în stare, creşterea şi dezvoltarea caracterului, dacă mi-aş putea canaliza toate asupra măreţei şi grelei profesii de a trăi, de a fi om, în loc să-mi pierd vremea cu o profesie care mă plictiseşte şi să merg pe bâjbâite cu cealaltă.
(W.N.P. Barbellion, Jurnalul unui om dezamăgit)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
M-am gandit putin inainte sa fac aceasta postare care isi cam plange de mila, si are expresii vetuste, de genul cuvintelor mari, cu profesia de a fi om samd. insa mi-am spus ca trebuie sa o asez, in primul rand, fiindca, cu darul meu ori de a simplifica in modul prost, ori de a complica totul peste masura, am inceput sa vad in aproape tot ideea de jurnal - chiar daca au fost chiar saptamani in sir cand nu am scris in al meu. ideea este ca si acest blog ma aduce, intr-un fel, la aceeasi idee, si voiam ca acest citat sa consemneze o iarna saraca, pentru mine, in cuvinte (cuvintele mele:) ). in plus, m-a coplesit ceea ce am citit despre autorul acestui jurnal, pe care am evitat de mai mult timp sa il citesc pentru ca, pur si simplu, nu imi placea titlul - am aflat ca a scris jurnalul acesta cand a aflat, pe la 26 de ani, ca are scleroza in placi, si voia sa se vada drumul lui in viata, o ultima speranta de care se agata...fragmentul face parte din adolescenta lui, si "cealalta profesie" la care se refera este cea de naturalist - asta era visul lui cel mai mare, si, iata, a intrat in literatura ca un fel de accident. e insa ravasitoare pasiunea cuiva, ma tot gandesc, pentru Orice. in plus, mi s-a facut un dor teribil, daca pot spune asa ceva, de oamenii aceia care traiau acum o suta de ani, cu visele lor mari, un dor de aceasta energie a tineretii pure, recognoscibila prin orice strat de praf...
RăspundețiȘtergere