joi, 12 ianuarie 2017

ironistul si opusul sau















.

3 comentarii:

  1. citesc din filozoful asta postmodern, cu multe nu sunt de acord - ar fi frumoasa aceasta societate ideala a lui, in care oamenii ar fi "ironisti liberali" - asa ii numeste el, si aici este descrierea unor aspecte ale acestui tip de persoana -

    uneori are niste formulari asa poetice care ma impresioneaza - cum vorbeste el despre ce ar trebui sa fie scopul vietii, cum se lupta oamenii sa gaseasca o cale de a se implini, de alupta contra finitudinii si absurdului. prin "autocreatie" asta vrea sa spuna, procesul permanent prin care duci aceasta lupta cu tine, sa te re-creezi pe tine, constant, prin imaginatie...

    RăspundețiȘtergere
  2. cred ca ceea ce spune in ultimul pasaj - asta incearca si orice scriitor, orice artist, cred - mai intens ca ceilalti...

    RăspundețiȘtergere
  3. oh, dar mie mi-a placut foarte mult! l-am citit de doua ori, si a doua oara mi s-a parut si mai delicat inca, delicat in sensul ca toate acele problemele legate de fragilitate, si imposibil, le "dezmiarda", cumva...si cate aspecte pune in discutie, genul acela de sfasiere care are nevoie de ceva foarte puternic, dar si facut din ite teribil de subtiri, ca sa poata sa ofere o sansa si sa redeschida amprenta:)
    m-au incremenit cumva, cateva dintre pasaje - poate si pentru ca sunt foarte sensibila in vremea din urma la ideea aceasta, a renuntarii, care se joaca cu mine:)

    multumesc, draga mea.

    RăspundețiȘtergere