M-am şi gândit adesea că pentru mine cel mai bun mod de viaţă ar fi să stau încuiat, cu lucrurile necesare scrisului şi cu o lampă, în ultima încăpere a unei hrube vaste. Mâncarea ce mi s-ar aduce ar fi depusă de fiecare dată la mare distanţă de odaia mea, dincolo de uşa cea mai îndepărtată a hrubei. Drumul într-acolo ar fi singura mea plimbare şi l-aş parcurge în halat, trecând pe sub toate bolţile hrubei. Apoi m-aş întoarce la masa mea, aş mânca încet şi cu băgare de seamă şi aş reîncepe numaidecât să scriu. Ce aş scrie atunci! Din ce profunzimi aş smulge rândurile mele!
Tot ce vreau este să-mi petrec nopţile scriind într-un iureş. Si mai vreau să mă prăbuşesc sau să-nnebunesc din cauza asta, fiindcă aceasta este condiţia necesară, prevăzută de mult.
(Franz Kafka, Corespondenţă, vol. II)
PENTRU CA se pare ca aceasta este vara-KAFKA:) si, la mine, este si o anume coincidenta-am pastrat pentru vara sa recitesc volumele lui de corespondenta, in fiecare seara cateva scrisori, acum l-am inceput pe ultimul - si ma gandesc cu groaza ca se va termina, asa cum ma gandesc ca se va termina vacanta. desi cred ca este totusi prematur si neavenit sa rostesc acest lucru inca. mai este Kafka, mai sunt zile...
RăspundețiȘtergerelampa aceea, care ne bantuie :-)
RăspundețiȘtergere