Până la istovirea totală, scrie-voi înainte. Dacă nu scriu acum ceea ce am de spus, apoi nu știu de voi mai apuca s-o fac vreodată.
Și necontenind să se reverse, ca o lumină ce străbate o ceață, iuțeala lui nu încetinea câtuși de puțin. Dimpotrivă, înecându-și inhibițiile în amețitoare puhoaie, lăsa acele puhoaie să se prăvălească în cascade, spre a-l purta cu ele, până ce ajunse a le fi cu totul prizonier și, uitând de toate și de orice, în cursul acelei revărsări, îngădui propriului penel s-o ia la goană ca un torent.
Ceea ce oglindeau în acea clipă ochii lui nu era nici bucurie, nici tristețe, nici dragoste, nici ură. Ba, mai mult, orice temeri de vrăjmășia criticii dispăruseră. Ceea ce rămăsese nu era decât o stranie încântare și, de asemeni, o adâncă și grandioasă emoție. Cei străini de atari simțiri nu pot gusta clipele intelectuale a ceea ce se cheamă a fi cufundat în litere, nici nu pot înțelege spiritul necruțător al omului de litere. Se afla aci și nicăieri altundeva, trăia viața - și pleava mâhnirii, odată scuturată și îndepărtată, oare nu viața strălucea în toată măreția ei, ca un aur neîntinat, înaintea ochilor lui?
(Ryunosuke Akutagawa, Cufundat în litere)
ah, ai gasit inca un argument, atat de bine slefuit, de partea ta si a literaturii (de fapt cred ca acest "si" este obsolet, aici, ti-am spus, ca la Kafka, bine, la el in cel mai pur grad :-)
RăspundețiȘtergerenu stiu - e probabil unul din acele lucruri pe care nu le poti sti cu certitudine daca le simti cu toata fiinta, dincolo de dubii... ma intrebam daca faptul ca o fiinta precum Capatana (nu ar trebui sa-i pronunt numele aici, in sanctuarul nostru) nu este in stare sa inteleaga aceste randuri si nici sa simta vreodata o asemenea emotie - si noi da - daca asta are vreo semnificatie, ar trebui sa conteze? chiar daca noi suntem infranti, bolnavi si si si ... pe de alta parte, as vrea eu sa renunt, vreo clipa, la aceasta capacitate de a SIMTI toate aceste lucruri?
nu stiu
stiu ca este una dintre marile intrebari, stiu. nu stiu daca, obiectiv, are vreo semnificatie speciala - stiu ca eu, una, fara ele nu as fi simtit ca traiesc cu adevarat. de cate ori privesc la viata mea in urma, vad copilaria, minunata, strabatuta, doar fulgurant, de melancolii - iar apoi, pana sa "descopar" literatura...este un mare vid. apoi incepe, din nou, viata.
RăspundețiȘtergereinca ceva: nu cred ca, alaturi de literatura, te poti simti infrant - cel putin atata timp cat nu ti-a fost luat absolut totul. sa nu ne gandim la clipa aceea.