Meran, anii 20
Că, deja foarte curând, camera sa liniștită de la grădină va deveni locul unei beții necunoscute până atunci, depășește forța imaginației sale. El nu poate, de asemenea, să știe că respiră pentru ultima dată aerul blând al sudului, că palmierii, pinii și chiparoșii care cresc aici din belșug sunt ultimii pe care-i va vedea în viața sa. Este bucuros că a plecat din Praga, că nu este în Muenchen, se dedică observației așa cum face în orice călătorie, citește ziare și bea limonadele de fructe cărora le-a dus atât dorul.
din Kafka, biografia lui R. Stach
.
kafka ajunge la Meran, unde petrece cateva luni ca intr-un sanatoriu, pentru tbc-ul care se inrautatea. betia de care vorbeste Stach este pasiunea pentru milena, care incepe la meran. am citat azi pasajul asta si m-a ucis.
RăspundețiȘtergereoh, draga...
RăspundețiȘtergereeu as spune ca nu mai ai voie sa citesti asa ceva cateva luni bune. trebuie sa iti dam sa citesti numai chick-lit and co. ;-) fara literatura grea, abisala.
regardless, fragmentul este minunat, eu stiu atat de putine despre Kafka, biografia lui nu a ajuns nicand spre mine, nici nu stiam ca avea TBC.
si acest adevar al calatoriei, indiferent cat de lunga este ea - 'se dedică observației așa cum face în orice călătorie' - ma izbeste, cumva, intr-un fel care tine de uitare, mi-a scapat acest sens esential al oricarei calatorii. orica calatorie presupune observarea a tot ceea ce, oricat de familiar ne-ar fi, ne ramane departe, prin simplu fapt ca doar calatoria a mediat descoperirea.
eU AM CREZUT, CAND AM CITIT, CA BETIA ESTE apropierea mortii, deci...asta spune ceva despre psihicul meu actual:)
RăspundețiȘtergereasa este, ti se frange inima, ti se frange inima ori de cate ori stii ceva ce, tragic, il asteapta pe un om-aceasta nestiinta a lui este de nesuportat, te simti, cumva, tradator, voyeur-ist, desi suna asa stupid, oricum, in acest caz, nu ai avea cum sa il instiintezi, insa este ca atunci cand cineva va muri si nu ii poti spune...si totusi, este mai bine sa nu stie, sa fie,acele ultime limonade, gustate cu aceeasi betie si aceeasi ...inconstienta.
(ma intristeaza peste poate acest gand-ca la fel bem, si noi, limonadele noastre)
gandul asta trezeste un gol in mine, este mai mult decat "intristare" da - i-am zis lui catalin de dimineata, poate acestia sunt ultimii nostri copaci, ultimele flori, si noi nu stim, niciodata nu poti sti -
RăspundețiȘtergeredar eu stiu care este metoda sa te asiguri ca scapi de "nestiinta" asta, singura posibila, am descoperit-o :-) sa fii convins, dar absolut convins, ca intr-adevar asa este, ca astia sunt singurii copaci, ultimii, totul este ultimul - si atunci nu vei fi niciodata luat pe nepregatite, nu vei putea spune ca nu ai stiut - este, poate, o sarcina neomeneasca, dar este singura scapare, nu? oare iti aduce vreo consolare, aceasta stiinta? este si asta o intrebare.