....ceea ce noi si facem, nu?...m-am gandit mult, printre gandurile mele contradictorii si obosite, zilele astea la literatura, am evaluat din nou rolul ei in viata mea, am depanat iarasi firul, cum se face cu marile iubiri. si, cand ma gandesc ca totul ar purea disparea, imi vine in minte ideea salvatoare ca vor ramane ele, cartile, daca o boala sau o pierdere prea marenu ne-ar incremeni vreodata. este minunat sa ai aceasta chezasie,literatura,si reiterarea dulcei,orgiasticei placeri de a da paginile
Oh, da.. elevii mi-au spus zilele acestea ca este tare trist sa cred asta. Cred ca le spusesem ca singura noastra sansa este lectura. Hannah s-a uitat la mine din banca de la geam si mi-a spus ca este trist daca asta cred. Si oricat am incercat sau as incerca eu sa o conving de altceva, stiu ca nu voi reusi.
wow - nu ai ce sa spui aici, si nici nu poti convinge pe nimeni, eu asa cred - daca nu vine din interior ...
sa va povestesc ceva, scriu aici ca sa nu mai scriu separat in mail, si are legatura, veti vedea. mi-a venit o fata noua la meditatie, nu mai voiam sa accept pe nimeni singur, dar apucasem sa promit in vara si plus ca am crezut ca era avansata, vrea pentru admiterea la facultate in bucuresti. si m-am gandit ca imi prinde bine pentru germana, sa lucrez cu cineva avansat. de fapt era o gluma, pentru ca ieri am vazut ca nu prea stie of. si nici nu am cu cine s-o cuplez, asa ca m-am ales cu o povara - DAR! dupa cum i-am zis lui cata ieri, rasplata mea este ca am privilegiul sa o contemplu in fiecare saptamana, este o zeita, nu va puteti imagina. ieri a sunat la usa, si cand am deschis, am incremenit (venise singura, desi era prima data, eu o asteptam cu mama). am ramas pur si simplu paralizata, m-am balbait, cred ca si inrosit. toata ora nu am fost in stare sa ma adun. este atat de frumoasa!!! este inalta, cu un cap mai mare ca mine, subtire, ca un model, cu un chip perfect, ca sculptat intr-o piatra pretioasa, un par lung, castaniu, revarsat pe spate, dar nu drept ca al meu, ci bogat si umflat, cu bucle mari, naturale, o inconjura din toate partile, ca o aura - si imbracata atat de elegant, cum nu am mai vazut pe nimeni din cei tineri, cu o rochie lunga, pana in pamant, kaki, si o vestuta pana in talie, tot kaki, a intrat cu atata gratie, se misca pe holul intunecat al casei ca alunecand prin apa... cand a ajuns la masa, s-a asezat si si-a strans parul in mana la spate, atunci i-am vazut ochii, verzi, un verde perfect, in care se oglindea kakiul rochiei, atunci m-am prabusit complet.
(am intrebat-o de ce vrea sa dea la litere, si m-a corectat: nu, la limbi straine, asta ma intereseaza - si eu am zis: sa inteleg ca iti plac doar limbile, nu literatura - si ea a zis ca da, am insistat: deci nu-ti place sa itesti? evident, nu ii placea - ramane ea o zeita sau nu? spuneti-mi voi! - cred ca da, da - asemenea perfectiune isi este suficienta siesi, cred, trebuie sa fie)
trebuia sa ii placa!! ;-) trebuia. si atunci clipele cu ea ar fi fost perfecte, nu? dar chiar si asa, vei si in fata frumusetii saptamanal. poate o convingi tu sa citeasca ;-)
eu o sa scriu ceva ce am scris zilele trecute pe una dintre hartiutele pe care le-am insirat pe panoul cu citate, este din iubitul meu casares, in traducere libera cred ca vine cam asa: cred ca mare parte din dragostea mea de viata se datoreaza dragostei mele pentru carti. de ce citesc sau nu oamenii (tineri) este un subiect pe care il aud zilnic si il promovez, daca pot spune asa, zilnic la ore, in general fara succes, din ce in ce mai fara succes, este ca una dintre bolile acelea care evolueaza galopant- asa ca nu vreau sa mai scriu si aici despre asta. dar, raportat la zeita cu ochii verzi: eu o sa raman intotdeauna o naiva, referitor la imaginea oamenilor, cel putin ca reactie spontana.stiu ca in adolescenta eram mereu uimita si trista cand descopeream ca oamenii care arata cumva nu fac ceea ce ma asteptam eu sa faca, aratand cumva. adica, eram mereu socata sa vad, de exemplu, ca rocker-ii nu citesc si sunt superficiali...:) stiu cum suna, dar, cu toate ca s-ar zice ca am mai crescut si eu, inca raman cu ochii mariti cand vad o femeie foarte frumoasa si gratioasa, imbracata atent si fin, spunand nu mai mult de 2-3 idei decolorate...ma rog, nu vreau sa spun nimic despre zeita smaraldica, nu stiu, in definitiv, ce personalitate complexa ascunde:)-dar recunosc ca da, ar fi fost frumos sa fi si citit...stiu doar ca mie mi-ar placea, si asta, da, sa o privesc acolo, aplecata peste hartii si sa imi imaginez multe , multe despre ea...:)
....ceea ce noi si facem, nu?...m-am gandit mult, printre gandurile mele contradictorii si obosite, zilele astea la literatura, am evaluat din nou rolul ei in viata mea, am depanat iarasi firul, cum se face cu marile iubiri. si, cand ma gandesc ca totul ar purea disparea, imi vine in minte ideea salvatoare ca vor ramane ele, cartile, daca o boala sau o pierdere prea marenu ne-ar incremeni vreodata. este minunat sa ai aceasta chezasie,literatura,si reiterarea dulcei,orgiasticei placeri de a da paginile
RăspundețiȘtergereOh, da.. elevii mi-au spus zilele acestea ca este tare trist sa cred asta. Cred ca le spusesem ca singura noastra sansa este lectura. Hannah s-a uitat la mine din banca de la geam si mi-a spus ca este trist daca asta cred. Si oricat am incercat sau as incerca eu sa o conving de altceva, stiu ca nu voi reusi.
RăspundețiȘtergerewow - nu ai ce sa spui aici, si nici nu poti convinge pe nimeni, eu asa cred - daca nu vine din interior ...
RăspundețiȘtergeresa va povestesc ceva, scriu aici ca sa nu mai scriu separat in mail, si are legatura, veti vedea. mi-a venit o fata noua la meditatie, nu mai voiam sa accept pe nimeni singur, dar apucasem sa promit in vara si plus ca am crezut ca era avansata, vrea pentru admiterea la facultate in bucuresti. si m-am gandit ca imi prinde bine pentru germana, sa lucrez cu cineva avansat. de fapt era o gluma, pentru ca ieri am vazut ca nu prea stie of. si nici nu am cu cine s-o cuplez, asa ca m-am ales cu o povara - DAR! dupa cum i-am zis lui cata ieri, rasplata mea este ca am privilegiul sa o contemplu in fiecare saptamana, este o zeita, nu va puteti imagina. ieri a sunat la usa, si cand am deschis, am incremenit (venise singura, desi era prima data, eu o asteptam cu mama). am ramas pur si simplu paralizata, m-am balbait, cred ca si inrosit. toata ora nu am fost in stare sa ma adun. este atat de frumoasa!!! este inalta, cu un cap mai mare ca mine, subtire, ca un model, cu un chip perfect, ca sculptat intr-o piatra pretioasa, un par lung, castaniu, revarsat pe spate, dar nu drept ca al meu, ci bogat si umflat, cu bucle mari, naturale, o inconjura din toate partile, ca o aura - si imbracata atat de elegant, cum nu am mai vazut pe nimeni din cei tineri, cu o rochie lunga, pana in pamant, kaki, si o vestuta pana in talie, tot kaki, a intrat cu atata gratie, se misca pe holul intunecat al casei ca alunecand prin apa... cand a ajuns la masa, s-a asezat si si-a strans parul in mana la spate, atunci i-am vazut ochii, verzi, un verde perfect, in care se oglindea kakiul rochiei, atunci m-am prabusit complet.
(am intrebat-o de ce vrea sa dea la litere, si m-a corectat: nu, la limbi straine, asta ma intereseaza - si eu am zis: sa inteleg ca iti plac doar limbile, nu literatura - si ea a zis ca da, am insistat: deci nu-ti place sa itesti? evident, nu ii placea - ramane ea o zeita sau nu? spuneti-mi voi! - cred ca da, da - asemenea perfectiune isi este suficienta siesi, cred, trebuie sa fie)
deci nu-ti place sa citesti? - trebuia :-)
RăspundețiȘtergeretrebuia sa ii placa!! ;-) trebuia. si atunci clipele cu ea ar fi fost perfecte, nu? dar chiar si asa, vei si in fata frumusetii saptamanal. poate o convingi tu sa citeasca ;-)
RăspundețiȘtergereeu o sa scriu ceva ce am scris zilele trecute pe una dintre hartiutele pe care le-am insirat pe panoul cu citate, este din iubitul meu casares, in traducere libera cred ca vine cam asa: cred ca mare parte din dragostea mea de viata se datoreaza dragostei mele pentru carti. de ce citesc sau nu oamenii (tineri) este un subiect pe care il aud zilnic si il promovez, daca pot spune asa, zilnic la ore, in general fara succes, din ce in ce mai fara succes, este ca una dintre bolile acelea care evolueaza galopant- asa ca nu vreau sa mai scriu si aici despre asta. dar, raportat la zeita cu ochii verzi: eu o sa raman intotdeauna o naiva, referitor la imaginea oamenilor, cel putin ca reactie spontana.stiu ca in adolescenta eram mereu uimita si trista cand descopeream ca oamenii care arata cumva nu fac ceea ce ma asteptam eu sa faca, aratand cumva. adica, eram mereu socata sa vad, de exemplu, ca rocker-ii nu citesc si sunt superficiali...:) stiu cum suna, dar, cu toate ca s-ar zice ca am mai crescut si eu, inca raman cu ochii mariti cand vad o femeie foarte frumoasa si gratioasa, imbracata atent si fin, spunand nu mai mult de 2-3 idei decolorate...ma rog, nu vreau sa spun nimic despre zeita smaraldica, nu stiu, in definitiv, ce personalitate complexa ascunde:)-dar recunosc ca da, ar fi fost frumos sa fi si citit...stiu doar ca mie mi-ar placea, si asta, da, sa o privesc acolo, aplecata peste hartii si sa imi imaginez multe , multe despre ea...:)
RăspundețiȘtergere