Începe anul. Ţi-am tot scris sonete
De laudă, neştiutor şi pur De cît de trist se scurg şi pe-ndelete Clipele dulci prin pîlnii mari de-azur. Ci-am vrut mereu să-ţi pîlpîie un flutur Deasupra sînilor ca peste-un turn Un steag de dragoste. Roua să-ţi scutur Sau să ţi-o ling pios de pe coturn, Iubita mea-n aurării de plete Topită şi în palme c-un brotac Pe care-mi ceri întruna să-l împac, Să-l fac să nu-i mai fie dor şi sete De apa de sub nuferii de-argint, Cînd Dumnezeu se uită la noi blînd... Emil Brumaru |
duminică, 20 septembrie 2015
Începe anul. Ţi-am tot scris sonete…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt momente in care eu recitesc Brumaru. Atunci cand nu ma duc la Cersetorul de cafea, recitesc poemele.
RăspundețiȘtergerePoemul de fata este din Rezervatia de ingeri. Cred ca este ultimul lui volum de poezie.
o este magnific oh!!!!!!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergereBrumaru ne are pe toate la picioarele lui, nu-i asa? ma topeste, fiecare vers
da, este o nebunie, ti se ridica parul, daca nu cumva folosesc o expresie prea vulgara si tocita, la fiecare vers! curg rauri aurii, si toata purpura si spuna lumii...
RăspundețiȘtergerenu cumva acesta este volumul pe care il incepusem si eu cand am venit la tine?:) trebuie procurat:)
cred ca da, este acel volum inceput aici. este singura carte de brumaru aici, in camera bordo.
RăspundețiȘtergerenici eu nu as fi stiut de poezia lui ultima daca nu i-as fi dat Irinei sa citeasca Cersetorul de cafea. stiti cum sunt eu cand imi place ceva, pun cartea in brate oamenilor care ar putea sa o inteleaga. Irina a luat-o, a citit-o in 2 zile, m-a sunat sa imi spuna ca brumaru rocks si eu am ras, imi aduc aminte, pentru ca da, mi s-a parut ca asta face. iar apoi ea s-a apucat sa ii citeasca poezia, Irina nefiind, in esenta, o cititoare de poezie, dar a batut librariile cautand carti de el, si a dat peste volumul acela, mi l-a facut cadou - nu stiu cu ce ocazie, ea rar are acest obicei, iar cand o face este asa o stinghereala in gesturi atat de copilaroasa incat imi vine mereu sa o tachinez si sa o imbratisez in acelasi timp. asa a ajuns Brumaru cu ultimul volum de poezie la mine in casa. locuiam pe Babes atunci, la etajul 10, vedeam Tampa zilnic si citeam versurile deocheate pe fotoliul cel mov, de care Cerasela stie. ;-)