"De câte ori stătuserăm noi faţă în faţă, la măsuţa asta, înaintea unor ceşti cu ceai negru, tare şi fierbinte? Aveam să stăm din nou mâine, peste un an, peste zece ani... Clipa aceasta avea dulceaţa unei amintiri şi bucuria unei promisiuni. Câţi ani aveam noi, treizeci sau şaizeci? Andre încărunţise devreme (...) privirea mea nu-i recunoaşte vârsta. O viaţă lungă, presărată cu râsete, lacrimi, furii, îmbrăţişări, mărunţişuri, tăceri, elanuri, ba chiar uneori mi se pare că timpul nici nu s-a scurs. Viitorul se întinde încă la infinit."
(Simone de Beauvoir, "Vârsta discreţiei" în Femeia sfâşiată)
pentru noi.
RăspundețiȘtergeresi ce crezi, am gasit cartea, chiar aceasta carte, la cerasela, acum cand am fost, si am inceput sa o citesc chiar acolo... mi-a vorbit mult, adanc, intr-un fel atat de multe din acele ganduri au fost ale mele, sunt, in perioada asta tulbure.
RăspundețiȘtergeremultumesc.
am inceput sa scriu intr-o zi aici, apoi ceva s-a intamplat si am intarziat, asa cum tot fac in ultimul timp. cred ca spuneam ca , spre rusinea mea, nu mai am despre femeia sfasiata decat o amintire vaga, o senzatie, cum imi lasa in primul rand cartile, ceva care se scria intr-o nuanta cernelie , eu eram, cred, foarte tanara pe atunci, cand citeam, nu aveam habar ce inseamna 10 ani in plus. dar cred ca 10 ani in plus aici, intre cestile cu ceai tare pe care le tinem intre degete, inseamna incremenire,intr-adevar.inseamna prietenul si pierderea notiunii de clipa. inseamna fluturi in jurul nostru, fluturi cu aripi grele de imbratisari, lacrimi sau taceri-iar acesti fluturi zboara, iar noi cred ca ne dorim, cel mai mult, albastru acela al cerului in care se pierd fluturii. ceaiul nostru face totul sa se piarda, mai putin clipa pe care o inchidem intre noi, aburul ceaiului langa rasuflarile noastre.
RăspundețiȘtergereiti multumim, draga, ca ai adus pe acest raft al cartilor ceaiul si impartasirea, bucuria si linistea uniforma.