Among twenty snowy mountains,
The only moving thing
Was the eye of the blackbird.
II
I was of three minds,
Like a tree
In which there are three blackbirds.
III
The blackbird whirled in the autumn winds.
It was a small part of the pantomime.
IV
A man and a woman
Are one.
A man and a woman and a blackbird
Are one.
V
I do not know which to prefer,
The beauty of inflections
Or the beauty of innuendoes,
The blackbird whistling
Or just after.
VI
Icicles filled the long window
With barbaric glass.
The shadow of the blackbird
Crossed it, to and fro.
The mood
Traced in the shadow
An indecipherable cause.
VII
O thin men of Haddam,
Why do you imagine golden birds?
Do you not see how the blackbird
Walks around the feet
Of the women about you?
VIII
I know noble accents
And lucid, inescapable rhythms;
But I know, too,
That the blackbird is involved
In what I know.
IX
When the blackbird flew out of sight,
It marked the edge
Of one of many circles.
X
At the sight of blackbirds
Flying in a green light,
Even the bawds of euphony
Would cry out sharply.
XI
He rode over Connecticut
In a glass coach.
Once, a fear pierced him,
In that he mistook
The shadow of his equipage
For blackbirds.
XII
The river is moving.
The blackbird must be flying.
XIII
It was evening all afternoon.
It was snowing
And it was going to snow.
The blackbird sat
In the cedar-limbs.
by Wallace Stevens
este una dintre poeziile pe care le iubesc cel mai mult!!! m-am gandit ca ar fi frumos sa o citim din nou si din nou, am gasit si o traducere:
RăspundețiȘtergereI
Printre douazeci de munti inzapeziti,
Singurul lucru care se misca
Era ochiul mierlei.
II
Avea trei minti,
Ca un copac
In care sant trei mierle.
III
Mierla se insuruba in vanturile de toamna.
Era o mica parte dintr-o pantomima.
IV
Un barbat si o femeie sant
una.
Un barbat si o femeie si o mierla
sant una.
V
Nu stiu ce sa prefer:
Frumusetea inflectiunilor
Sau frumusetea aluziilor
Mierla fluierand
Sau timpul imediat dupa aceea.
VI
Turturi umpleau fereastra cea lunga
Cu un geam barbar.
Umbra mierlei
s-a incrucisat pe el, zburand in stanga si in dreapta.
Stare de spirit
Trasata pe umbra
O cauza indescifrabila.
VII
Oameni subtiri din Haddam
De ce va imaginati pasari de aur?
Nu vedeti cum mierla
Se plimba in jurul picioarelor
Femeilor care va inconjoara?
VIII
Stiu despre accente nobile
Si despre ritmuri inevitabile, transparente;
Dar stiu si ca mierla e implicata
In ceea ce stiu.
IX
Cand mierla a zburat din campul vizual
A marcat marginea
Unuia dintre multele cercuri.
X
La vederea mierlei
Care zboara in lumina verde
Chiar si expertii eufoniilor
Ar striga tare, din adancul plamanilor.
XI
El calatorise prin Connecticut
Intr-o diligenta de sticla.
Odata a fost cuprins de o frica nesabuita
Pentru ca a luat umbra diligentei
Drept o mierla.
XII
Paraul se misca.
Mierla probabil zboara.
XIII
Fusese seara intreaga dupa-amiaza.
Ningea si
Urma sa ninga.
Mierla statea
Pe crengile de cedru.
Irina Moga
si mie imi place asa de mult,zilele astea sunt pline de poeziile cele mai alese:) o sa iti caut de unde am luat citatul lui faulkner, il am pe aici,pe undeva, da,si acel fel , al paisprezecelea...si cedrul aceasta cortina de munte care se lasa , si apoi tacere.minunat.
RăspundețiȘtergere