nu auzisem de aceasta poeta finlandeza de limba suedeza, dar prin acest citat am ajuns la ea. a murit la 31 de ani, de tuberculoza. si a scris aceasta poezie, numita The Big Garden:
If I had a big garden I would invite all my brothers and sisters there. Each one would bring a large treasure. We own nothing, thus we could become one people. We shall build bars around our garden letting no sound from the world reach us. Out of our silent garden we shall bring the world a new life.
pe care a inclus-o intr-o scrisoare pentru un prieten, in care-i povestea cum, ca sa nu moara de foame, incercase sa-si vanda niste dessuuri, fara succes. am ramas fara cuvinte.
da,si mie imi este greu sa scriu despre aceasta postare, desi m-am gandit la ea toata dimineata, la scrisoare si la ea, mai ales, apoi la Gradina, la felul in care sapam in cai,m-am gandit si la Maestrul de ceai,la drumul lui inghetat, si,de ce sa nu o spun,m-am gandit si ca anul acesta implinesc 31 de ani :) dar eu cred ca cei mai multi dintre poetii adevarati,mai ales la pete ma refer acum,fiindca barbatii isi pastreaza,orice ar fi,un semn de vanitate, pentru asta scriu,pentru ca, sub atatea impresii si emotii, este singura cale de cunoastere care nu depinde de nimeni, este singura conditie sine qua non pentru a putea depasi toate gradele si straturile de absurd, uneori obiectele si oamenii se joaca in mintea ta,apoi ii mai vezi si in realitate...
acum beau oolong, galben-verzui,imi imaginez,nu stiu sigur de ce,un perete intr-o casa vopsit in culoarea aceasta, cu mobila frusta langa,si cu o masuta pe care sa sada acest ceai. si ma gandesc la aceasta fata, la desuurile ei,si ma gandesc la tine, cat de frumos umpli aceste rafturi,cum imi place mie sa spun, si,cum, astfel, zilele sunt mult mai mult. iti multumesc pentru toate povestile.
nu auzisem de aceasta poeta finlandeza de limba suedeza, dar prin acest citat am ajuns la ea. a murit la 31 de ani, de tuberculoza. si a scris aceasta poezie, numita The Big Garden:
RăspundețiȘtergereIf I had a big garden
I would invite all my brothers and sisters there.
Each one would bring a large treasure.
We own nothing, thus we could become one people.
We shall build bars around our garden
letting no sound from the world reach us.
Out of our silent garden
we shall bring the world a new life.
pe care a inclus-o intr-o scrisoare pentru un prieten, in care-i povestea cum, ca sa nu moara de foame, incercase sa-si vanda niste dessuuri, fara succes. am ramas fara cuvinte.
da,si mie imi este greu sa scriu despre aceasta postare, desi m-am gandit la ea toata dimineata, la scrisoare si la ea, mai ales, apoi la Gradina, la felul in care sapam in cai,m-am gandit si la Maestrul de ceai,la drumul lui inghetat, si,de ce sa nu o spun,m-am gandit si ca anul acesta implinesc 31 de ani :)
RăspundețiȘtergeredar eu cred ca cei mai multi dintre poetii adevarati,mai ales la pete ma refer acum,fiindca barbatii isi pastreaza,orice ar fi,un semn de vanitate, pentru asta scriu,pentru ca, sub atatea impresii si emotii, este singura cale de cunoastere care nu depinde de nimeni, este singura conditie sine qua non pentru a putea depasi toate gradele si straturile de absurd, uneori obiectele si oamenii se joaca in mintea ta,apoi ii mai vezi si in realitate...
acum beau oolong, galben-verzui,imi imaginez,nu stiu sigur de ce,un perete intr-o casa vopsit in culoarea aceasta, cu mobila frusta langa,si cu o masuta pe care sa sada acest ceai. si ma gandesc la aceasta fata, la desuurile ei,si ma gandesc la tine, cat de frumos umpli aceste rafturi,cum imi place mie sa spun, si,cum, astfel, zilele sunt mult mai mult. iti multumesc pentru toate povestile.