Acea Floare necercetată

Scrisori

de Emily Dickinson

La fel cum ai impresia într-o zi în care ești liber și e mult soare că vezi o plantă modificându-și dimensiunile, la fel se poate întâmpla dacă dedici una dintre sus-numitele zile Scrisorilor  lui Emily Dickinson. Mărturisesc că nu am avut niciodată mai puternic sentimentul că întâlnesc o Poetă - și mă refer acum la o poetă care se trezește foarte devreme și deschide fereastra larg, apoi frământă aluat și calcă stambe, și e posibil să nu aibă mai mult de un minut la dispoziție în acea zi pentru a scrie un vers perfect pe o notă de plată sau pe un colț dintr-un ziar. Fără tăgadă, mi-am zis atunci, o Poetă - în acel fel în care nu mă putem ridica în sâmbăta însorită de pe canapeaua bordeaux fără să am impresia că părăsesc un regat.
Cele o mie de lucruri care trebuie să se fi spus despre Scrisorile Emiliei cred că sunt de ajuns, numai că aș fi rămas cu gustul unui lucru neterminat dacă nu aș povesti ceva despre experiența mea în ceea ce privește această corespondență. După imaginea unei siluete serafice, de " Pitulice" , cum se caracteriza ea însăși, care deschide cu ochii mari o fereastră înaintea tuturor, ceea ce m-a urmărit a fost cântecul îngânat al unor păsări. Nimic nu ar părea mai firesc, atâta timp cât păsările sunt un motiv recurent al  Poeziilor,  al  Scrisorilor,  al vieții ei, după cum se observă de altfel ușor. Ceea ce m-a marcat, întru câtva, a fost însă polifonia, sau, mai degrabă, simbioza acestor glasuri de păsări despre care nu bănuiam nimic înainte, fiindcă nu am putut percepe vreo diferență între ceea ce îmi imaginez că trebuie să simtă și să transmită o pasăre și gândurile Emiliei, înșirate ca pe un colier într-o pădure nesfârșită, cu acele educate linii de pauză care te pregătesc pentru actul următor, împărțind ideile, așezându-le pe rafturi mozaicale, în staluri distincte, făcând șiragul complet, neasemănător în niciuna dintre perlele sale. Am avut tot timpul impresia că mă aflu foarte aproape de cineva care poate să descrie zeii și nemurirea sub formă de viață, de cineva care poate stăpâni totul printr-un semn de punctuație; de cineva care poate să reconfigureze Universul, UNIVERSUL, universul sau uniVERSUL, fără nimic fad sau sperfluu. Evident că nu te poți simți altfel decât privilegiat, că simți că poți avea secundele tale în care lucrurile din jur încep să se transforme, să se ridice, să plutească, rămânând totuși lucruri, la fel cum Viața rămâne pentru Emily cea mai puternică dintre viziuni. Atunci, în acele secunde de voyeurism, în care privești prin despicătura unui zid într-unul dintre Paradisuri, memoria se fluidizează și nu te poți îndepărta de întrebarea dacă viața nu a fost, de fapt, întotdeauna așa, iar dacă nu, de ce nu?...
Sunt conștientă că nu trebuie să scrii despre aceste Scrisori decât în clipa în care ai măcar un rând care să poată sta drept în fața lor. Ceea ce am vrut este, mai degrabă, naiv și rizibil, însă foarte imperativ: mi-am dorit să îi scriu, să pot fi, o clipă, corespondenta ei, ca să zic așa, să îi spun că aud totul - trilurile, apa, albastrul unui cer preasingur pe care doar versiunea geniului îl poate face să fie același pentru toți. Și mă întreb dacă Emily ar citi, dacă Emily mi-ar răspunde.



Citate:

**** " Când Sue pleacă, rămâne în urma ei doar o lume terestră; calitatea ei stelară este Cerul nostru obișnuit.
Nu Natura ne este dragă, ci cei care întruchipeză Natura.
Pasărea ar fi un lucru fără glas, fără Prezentator. Vino Acasă să vezi Vremea de aici. Dealurile sunt pline de Șaluri și eu ies în fiecare Zi ca să-mi cumpăr o Eșarfă. "

**** " Primăvara este o fericire atât de minunată, atât de unică, atât de neașteptată, încât nu știu ce să fac cu inima mea. Nu îndrăznesc să o iau, nu îndrăznesc să o las - ce mă sfătuiți? "

**** " Minunata floare ce mi-ai trimis e ca un mic Vas cu Mirodenii și umple Casa de Scorțișoară -
Trebuie că ai Mâini îndemânatice - să poți face asemenea Garoafe. Poate te-a învățat Păpușa ta.
Știu că Păpușile sunt uneori foarte înțelepte. Prihorii sunt Păpușile mele.
Mă bucur că iubești Florile.
Sper că iubești și Păsările.
E și mai economic. Ne scutește de a merge în Cer. "

**** " Într-o viață care ar înceta să fie presupunere, tu și cu mine nu ne-am simți în largul nostru -
Pentru cei fideli, Absența este o prezență condensată.
Pentru ceilalți - dar ceilalți nu există. "

**** " Timpul e scurt și plin, ca o Rochie prea strâmtă - "

**** " Nimic nu e atât de înțesat de mister ca prietenul care ne uită, și nețărmurirea uitării lui într-atât micșorează Raiul și Iadul, încât ne gândim la ele - dacă o facem vreodată - ca la niște lucruri neînsemnate, călduțe."

**** "Mi-am alcătuit un Curcubeu permanent, umplând o Fereastră cu Zambile, procedeu pe care știința ar fi bucuroasă să-l cunoască, și mai am o Încărcătură întreagă de Garoafe, demne de Ceylon, dar Știința și Ceylonul îmi sunt străine, și le-aș da pe amândouă pentru o privire a Ochilor care strălucesc acum în Paradis."

**** Bariera este a lui Dumnezeu - Dragul meu - pentru binele tău, nu al meu - nu vreau să te las dincolo - dar tu ești stăpânul tuturor lucrurilor și când va veni timpul voi ridica Zăbrelele și te voi așeza pe Mușchiul moale - Tu m-ai învățat cuvântul.
Nădăjduiesc că nu are altă înfățișare când e modelat de degetele mele. E un Chin pe care de multă vreme ți-l ascund, când te las să mă părăsești - flămândă, dar tu mi-ai cerut divina Coajă și asta ar vătăma Pâinea.
Acea Floare necercetată."

**** " Noaptea e ziua mea preferată - atât de mult îmi place tăcerea - nu vreau să spun oprirea sunetelor - ci a celor care vorbesc despre nimic toată ziua, luând nimicul drept autentic. "

**** " Viața este o viziune atât de puternică, încât nimic din ce-i al ei nu se poate prăbuși. "