"De câte ori stătuserăm noi faţă în faţă, la măsuţa asta, înaintea unor ceşti cu ceai negru, tare şi fierbinte? Aveam să stăm din nou mâine, peste un an, peste zece ani... Clipa aceasta avea dulceaţa unei amintiri şi bucuria unei promisiuni. Câţi ani aveam noi, treizeci sau şaizeci? Andre încărunţise devreme (...) privirea mea nu-i recunoaşte vârsta. O viaţă lungă, presărată cu râsete, lacrimi, furii, îmbrăţişări, mărunţişuri, tăceri, elanuri, ba chiar uneori mi se pare că timpul nici nu s-a scurs. Viitorul se întinde încă la infinit."
(Simone de Beauvoir, "Vârsta discreţiei" în Femeia sfâşiată)
