Însă Parisul era un oraş foarte vechi şi noi eram tineri şi nimic nu era simplu aici

Sărbătoarea continuă

de Ernest Hemingway





Citate:

* " (...) mă întrebam în ce măsură trebuia pus pe seama foamei ce simţiserăm acolo, pe pod. Am întrebat-o pe soţia mea şi ea mi-a răspuns:
- Nu ştiu, Tatie. Sunt atâtea feluri de foame. Şi primăvara sunt şi mai multe. Da'  acum mi-a trecut.
(...) Am mâncat foarte bine la Michaud după ce am reuşit să găsim un loc; însă după ce-am terminat de mâncat şi nu se mai punea problema foamei, sentimentul acela pe care-l avuseserăm pe pod şi care semăna cu foamea ne-a urmărit până şi în autobuzul spre casă. Era tot acolo şi atunci când am intrat în casă, şi după ce ne-am băgat în pat şi am făcut dragoste pe întuneric. Când m-am trezit în timpul nopţii, iar ferestrele erau deschise şi razele lunii luminau acoperişurile caselor înalte, era tot acolo. Mi-am întors faţa dinspre lumina lunii şi m-am băgat la întuneric, însă tot nu reuşeam să adorm, aşa că am stat treaz şi m-am gândit la treaba asta. De două ori ne treziserăm amândoi peste noapte, însă acum soţia mea dormea liniştit şi luna îi lumina chipul. Trebuia să încerc să mă gândesc la treaba aia şi să termin cu ea, însă eram prea prost. Viaţa păruse aşa simplă de dimineaţă, când mă trezisem şi văzusem acea primăvară înşelătoare şi auzisem cimpoiul bărbatului aceluia cu turma de capre după el şi apoi coborâsem şi cumpărasem programul curselor.
Însă Parisul era un oraş foarte vechi şi noi eram tineri şi nimic nu era simplu aici, nici măcar sărăcia, nici banii picaţi din cer, nici clarul de lună, nici binele sau răul, nici respiraţia unei femei care doarme lângă tine scăldată în razele lunii. "

* " Pe atunci ajunsesem să ştiu că orice lucru, bun sau rău, lasă un gol în tine atunci când se termină. Dacă-i un lucru rău, golul ăla se umple de la sine. Dacă-i bun, nu-l poţi umple decât găsindu-ţi ceva şi mai bun. "

* " Se spune că în fiecare dintre noi sunt însămânţate viitoarele lucruri pe care le vom face, însă mie mi s-a părut mereu că, la aceia care ştiu să glumească în viaţă, seminţele sunt acoperite cu un sol mai bun şi cu un strat mai gros de îngrăşământ. "

* (despre Scott Fitzgerald) " Talentul său era la fel de natural ca desenele imprimate de pulbere pe aripile unui fluture. Într-un timp, n-a fost conştient de talentul său mai mult decât este fluturele de acel desen, aşa că nu şi-a dat seama când desenul a fost şters sau stricat. Mai târziu, a devenit conştient de aripile sale stricate şi de cum erau ele construite - atunci a învăţat să gândească, însă nu mai putea zbura, fiindcă pierduse pasiunea pentru zbor şi tot ce-i mai rămăsese era să-şi amintească de acele vremuri când zborul nu necesita niciun efort. "

N-am fost niciodată mai frumoasă. Şi asta pare că n-o să se mai termine

Mireasa cu pantofii roşii

de Adela Greceanu






Citate:

*  Vineri, ora patru. E vară. Am paisprezece ani. În casă, obloanele verzi de lemn păstrează răcoarea în cameră şi dungile de lumină pe podea. Dungile se mişcă pe măsură ce trece ziua. Pe lângă pereţi sunt întinse ziare pline cu fire de mentă, de tei şi de soc. Mă plictisesc. Îmi place asta. În oglinda dintre ferestrele dormitorului, pătată de vreme şi tulbure, sunt eu. N-am fost niciodată mai frumoasă. Şi asta pare că n-o să se mai termine. "
*  Mi-am pus căştile şi ascult muzică la maximum. Nu de grija vecinilor, ci ca s-aud numai eu, înăuntru. Să nu se piardă nimic prin încăpere. Vânez sunete colaterale. Alea ce apar la impactul dintre degete şi coarde sau clape, înainte de nota muzicală. Cu orice viteză aş goni pe autostrada mea, nu pot să alung tăcerea. Acum America e când dorm. Mai ales când dorm. "
*  Mai devreme, când am ascultat preludiul la suita I pentru violoncel solo de Bach, am simţit numai căldura aceea care nu e mai mult decât amabilitatea cu care laşi să cadă o monedă în palma unui cerşetor. Am reluat jocul. Am făcut 6.355 de puncte. Următoarele runde din Stack Attack mi le-am dedicat mie.
Niciunul dintre iubiţii mei nu e cu mine, dar niciunul nu a plecat de tot. Ce mi se întâmplă acum poate că o să dureze ani de zile şi nu e altceva decât lunga lor plecare. Mi se spune uneori că sunt mult prea preocupată de mine. "